Până de curând, multe funcții inteligente din mașină păreau legate strict de hardware-ul montat pe vehicul. În realitate, producătorii auto le pot opri când rețelele mobile vechi dispar sau când nu mai vor să susțină platforme depășite. Astfel, proprietarii rămân fără pornire de la distanță, localizare sau alte servicii conectate, chiar dacă mașina funcționează normal.
Spre deosebire de anii în care serviciile conectate au devenit standard, popularizate de sisteme precum cel de la GM încă din anii ’90, acum situația este clară: în 2022, după închiderea rețelelor 3G din SUA, mărci precum Porsche, Nissan și Volkswagen au pierdut servicii dependente de această tehnologie. Aici greșesc mulți proprietari când cumpără o mașină second-hand sau plătesc un abonament: verifică motorizarea, bateria, kilometrajul, dar nu și cât timp mai funcționează conectivitatea.
Problema este simplă și costisitoare. Proprietarii de mașini încă relativ noi pierd funcții pentru care au plătit, uneori prin abonament separat, iar valoarea de revânzare poate scădea tocmai pentru că mașina nu mai oferă tot ce promitea inițial. Dacă nu există o soluție oficială, costul adaptării la o tehnologie nouă poate ajunge la sume considerabile.
Lexus, Acura și BMW au tăiat suportul pentru loturi mari de modele
Lexus a oprit Enform, serviciul său bazat pe 3G, pentru aproape toate modelele produse între 2010 și 2017. Aici, problema nu a fost o defecțiune a mașinii, ci incompatibilitatea hardware-ului cu rețelele mai noi.
Acura a anunțat anul trecut oprirea suportului pentru vechiul AcuraLink pe modele fabricate între 2014 și 2022. Această decizie este importantă prin comparație cu cazul Lexus: au fost incluse și mașini cu hardware 4G funcțional, iar motivul invocat a fost cost-eficiența, nu o imposibilitate tehnică.
La începutul lui 2022, BMW a închis ConnectedDrive și BMW Assist pentru vehiculele cu telematică 3G. Compania a oprit reînnoirea contractelor și a dezactivat serviciile inclusiv pentru clienții cu abonamente active. Potrivit Arstechnica, acesta este unul dintre exemplele clare că plata unui serviciu nu asigură automat continuitatea lui pe toată durata de viață a mașinii.
Uneori există upgrade, alteori proprietarul plătește factura
Nu toți producătorii și-au lăsat clienții fără alternativă. GM și Honda au oferit actualizări software over-the-air, adică de la distanță, fără intervenție fizică în mașină. Subaru a ales înlocuirea modulului de telematică în service.
Nissan a avut o soluție concretă pentru Leaf. Pentru modelele 2011-2014 a oferit trecerea de la 2G la 3G la un cost subvenționat de 199 de dolari, iar pentru Leaf 2015, upgrade-ul a fost gratuit. Această diferență contează: între 199 de dolari și zero, costul pentru proprietar se schimbă semnificativ, chiar dacă problema tehnică este aceeași.
Când producătorul nu oferă nimic, factura urcă abrupt. Unii proprietari de BMW i3 au plătit peste 1.400 de dolari pentru a instala și programa pe cont propriu module TCU 4G compatibile. Față de upgrade-ul Nissan de 199 de dolari pentru Leaf 2011-2014, vorbim de un cost de peste șapte ori mai mare pentru a readuce online funcții pe care mașina le-a avut inițial.
În piața actuală, o mașină conectată trebuie evaluată diferit: atât prin prisma funcțiilor actuale, cât și prin rețeaua pe care rulează și dacă producătorul mai susține sistemul. Iar când serviciile sunt pe abonament lunar sau anual, după o perioadă de gratuitate, riscul real este să plătești pentru o funcție care poate dispărea înainte să dispară mașina.
