Familia Fairchild din Marea Britanie a renunțat complet la un Ford Mondeo break vechi de 12 ani, după ce costurile de întreținere au început să depășească utilitatea mașinii. În locul lui, Peter Fairchild (41 de ani), manager al East Anglian Film Archive, a cumpărat o bicicletă electrică de marfă de 4.500 de lire sterline, iar familia spune că astfel își reduce cheltuielile casei cu peste 3.000 de lire pe an.
Peste 1.200 de lire au dispărut rapid doar din două cheltuieli imediate: mai mult de 600 de lire pentru reparații la Mondeo și încă 600 de lire pentru un set nou de anvelope. Nici după reparații, mașina nu putea fi condusă în treapta a doua. Pentru o familie care încerca deja să țină costurile sub control, asta a înclinat balanța.
Miza reală nu este doar povestea unui Mondeo care a ieșit din peisaj. Pentru oricine se uită la costul total de deținere al unei mașini vechi, cazul arată ceva foarte concret: când benzina, asigurarea și reparațiile se adună, o alternativă electrică ușoară poate deveni mai ieftină chiar dacă prețul de intrare pare mare. În cazul familiei Fairchild, bicicleta a costat 4.500 de lire, dar plata s-a făcut în rate de 250 de lire pe lună din salariu, prin schema guvernamentală Cycle To Work.
Iar după câteva luni, vechiul Ford a fost vândut pe Facebook Marketplace pentru 600 de lire, deși avea în continuare problema la cutia de viteze. Asta spune mult despre cât de puțin mai valora mașina raportat la banii care continuau să intre în ea.
Bicicleta de marfă a înlocuit drumurile zilnice cu mașina
Peter Fairchild (41 de ani) a explicat că schimbarea nu a venit peste noapte, ci după ce mașina devenise un reflex de familie. Într-un interviu citat de Independent, el a spus:
„După nașterea copilului nostru, foloseam mașina din ce în ce mai mult, până la punctul în care a devenit o rutină și părea greu să ne gândim să ne urcăm pe bicicletă pentru orice.”
Numai că utilizarea reală a bicicletei electrice a schimbat rapid obiceiul. Fairchild spune că noul vehicul a început să acopere aproape tot: drumul la creșă, naveta spre serviciu, cumpărăturile și chiar ieșirile de weekend. Pentru un cumpărător interesat de astfel de vehicule, aici este detaliul relevant: nu vorbim despre o bicicletă folosită ocazional, ci despre una care a preluat rolul principalului mijloc de transport al familiei.
„Înainte să ne dăm seama, foloseam bicicleta electrică pentru orice. Ne duceam fiica [Aubery] la creșă, o milă distanță, apoi pedalam încă trei sau patru mile la serviciu. Făceam cumpărăturile, o foloseam să-mi duc discurile la sesiunile de DJ. Am mers chiar și cu bicicleta în camping.”
Asta nu înseamnă că soluția se potrivește oricui. Din datele disponibile până acum, familia a reușit schimbarea în trasee scurte, urbane sau semiurbane, exact zona unde o bicicletă electrică de marfă are cel mai mult sens. Pentru drumuri lungi, transport greu constant sau zone fără infrastructură minimă, compromisurile ar fi mai mari. Dar pentru naveta de câteva mile și sarcini de familie, exemplul arată că mașina nu este mereu alegerea cea mai eficientă.
Economia anuală depășește valoarea de revânzare a mașinii de cinci ori
Familia estimează că renunțarea la mașină îi lasă cu peste 3.000 de lire sterline în plus pe an. Raportat la cele 600 de lire obținute pe vechiul Mondeo, economia anuală este de peste cinci ori mai mare decât suma recuperată la vânzare. Raportat la investiția inițială de 4.500 de lire în bicicleta electrică, vorbim despre o recuperare teoretică în mai puțin de doi ani, dacă ritmul de economisire se păstrează.
Și tocmai aici povestea devine relevantă și pentru pasionații auto, nu doar pentru cei care merg pe bicicletă. Costul de achiziție al unui vehicul spune doar o parte din poveste. Costul de utilizare spune restul: combustibil, asigurare, anvelope, service, reparații neprevăzute. La o mașină veche, aceste cheltuieli pot urca repede, chiar dacă valoarea vehiculului scade spre câteva sute de lire.
Fairchild a rezumat efectul financiar astfel:
„Eram deja strânși cu banii, așa că acești bani în plus ne oferă flexibilitate, de la a putea cumpăra o cafea la serviciu la a face cumpărăturile alimentare mai ușoare.”
Marea Britanie împinge mobilitatea activă, iar cifrele încep să se vadă
Povestea vine într-un moment în care autoritățile britanice încearcă să mute o parte din deplasările scurte dinspre mașină spre mers pe jos, trotinete și biciclete. Date publicate recent de City of London Corporation arată că numărul bicicletelor din capitală a depășit, pentru prima dată, numărul vehiculelor. Fără un reper istoric exact în aceleași date, comparația cea mai utilă este chiar aceasta: bicicleta a trecut în fața mașinii într-un spațiu urban unde traficul era dominat mult timp de vehicule clasice.
Departamentul pentru Transport și-a fixat un obiectiv clar: peste jumătate din călătoriile scurte în orașe să fie făcute pe jos, cu roțile sau cu bicicleta până în 2035. Pentru asta, sunt alocate 4,5 miliarde de lire sterline pentru călătoriile active în următorii cinci ani. Suma este identică, ca valoare numerică, cu prețul plătit de familia Fairchild pe bicicleta electrică, doar că la scară națională miza este reducerea presiunii pe trafic, costuri și spațiul urban.
Heidi Alexander, secretar pentru Transport, a explicat direcția astfel: „Este vorba despre crearea de comunități mai sănătoase, ajutarea familiilor să păstreze mai mulți bani în buzunare și construirea unei rețele de transport care funcționează mai bine pentru toată lumea.”
Dar poate cel mai clar indicator că schimbarea a funcționat pentru această familie nu este nici prețul bicicletei, nici suma economisită anual. Este faptul că vechiul Ford a stat suficient de mult nefolosit încât, în cuvintele lui Peter Fairchild, a ajuns „o bucată inutilă de metal care stătea în parcare”.
Departamentul pentru Transport vrea ca noua țintă pentru deplasările scurte în orașe să fie atinsă până în 2035, iar finanțarea de 4,5 miliarde de lire pentru mobilitate activă este programată pentru următorii cinci ani.
