Două camere de supraveghere a traficului, montate în Dietlikon, cantonul Zürich, sancționează din 2025 șoferii care intră pe contrasens pe Industriestrasse. Strada cu sens unic, dintr-o zonă comercială aglomerată, a generat un venit de aproape 700.000 de franci elvețieni la bugetul local în primul an, echivalentul a aproximativ 756.000 de euro, deși sistemul nu a funcționat pe toată durata anului.
Fiecare abatere costă aproximativ 100 de franci elvețieni, adică în jur de 108 euro. Încasările de aproape 700.000 de franci reprezintă circa 7.000 de sancțiuni. Proiecția de 1,9 milioane de franci elvețieni pe an, aproximativ 2,05 milioane de euro, ar duce totalul spre 19.000 de amenzi anual, dacă ritmul se menține.
Pentru șoferi, importanța nu este doar suma amenzii, ci și detectarea automată a intrării pe contrasens într-o zonă cu circulație strict reglementată. Aceasta schimbă modul de evaluare a riscului: nu mai este vorba de o verificare ocazională în teren, ci de o supraveghere constantă, care transformă o greșeală aparent minoră într-o amendă aproape sigură.
Cazul din Dietlikon ridică o întrebare recurentă atunci când tehnologia de control generează sume mari: unde se termină rolul de siguranță și unde începe tentația de a colecta venituri bugetare? Cu aproape 700.000 de franci strânși într-un an incomplet de operare, sistemul a depășit deja rolul unui simplu instrument de disciplinare, devenind o sursă vizibilă de bani pentru administrația locală.
Sistemul de camere din Dietlikon a depășit așteptările financiare
Datele publicate arată că cele două camere din Dietlikon pot ajunge la aproximativ 1,9 milioane de franci elvețieni anual, dacă tendința se menține. Aceasta ar însemna de aproape 2,7 ori mai mult față de încasarea actuală de aproape 700.000 de franci, într-un an complet de funcționare.
Comparația regională arată că Dietlikon nu este un caz izolat. În Zürich, un sistem similar de control al accesului pe Langstrasse a generat amenzi de aproximativ 1,7 milioane de franci elvețieni într-o singură lună după introducerea unor restricții de circulație. Suma lunară din Zürich este de peste două ori mai mare decât ce au adus camerele din Dietlikon într-un prim an incomplet.
Potrivit Libertatea, sistemul din Dietlikon vizează strict vehiculele care intră pe contrasens pe strada cu sens unic. Nu este un radar de viteză clasic, ci un control automat al respectării direcției de mers. Mulți șoferi pot subestima acest tip de supraveghere, deoarece nu vizează o zonă clasică de risc, cum ar fi depășirea limitei de viteză.
Greșelile minore de trafic pot deveni costisitoare prin automatizare
Cei care conduc frecvent în orașe aglomerate știu cum apar astfel de erori: un indicator ratat, o intrare greșită într-o zonă comercială, o manevră grăbită. Într-un sistem automatizat, exact acest tip de greșeală produce venituri repetate. O amendă de circa 108 euro nu este uriașă la nivelul pieței elvețiene, dar multiplicată de mii de ori devine o linie serioasă în bugetul local.
Această situație are implicații și pentru România, chiar dacă nu există anunțate planuri concrete pentru un sistem similar de monitorizare strictă și amendare automată pe modelul Dietlikon. Când administrațiile văd că două camere pot aduce aproape 756.000 de euro într-un an și potențial 2,05 milioane de euro anual, argumentul financiar devine la fel de puternic ca cel de siguranță.
Din informațiile disponibile până acum, nu au fost publicate date despre reducerea accidentelor sau a blocajelor de trafic în zona din Dietlikon, comparativ cu veniturile generate. Acesta este golul cel mai mare din discuție. Fără acest indicator, șoferii văd în primul rând factura, nu beneficiul măsurabil în trafic.
Modelul german arată profitabilitatea prin frecvența sancțiunilor
În Konstanz, Germania, un radar mobil aplică sancțiuni de aproximativ 50 de euro celor care încalcă regulile de circulație în zone aglomerate. Față de circa 108 euro pe abatere în Dietlikon, amenda germană este la mai puțin de jumătate. Diferența arată că profitabilitatea nu ține doar de valoarea sancțiunii, ci și de frecvența încălcărilor detectate de sistem.
Pentru pasionații auto, subiectul depășește doar amenzile și se referă la direcția în care evoluează infrastructura rutieră. Camerele inteligente mută o parte din controlul traficului de la polițistul aflat în teren la algoritmi și supraveghere permanentă. Aceasta înseamnă un trafic mai previzibil pentru administrație, dar și mult mai puțin spațiu pentru eroarea umană a șoferului.
Fără cifre despre siguranță, discuția rămâne dezechilibrată. Se știe cât produc camerele. Nu se știe, din datele făcute publice până acum, cu cât au redus accidentele sau cât au fluidizat traficul pe Industriestrasse ori pe Langstrasse.
Faptul concret este acesta: în Dietlikon, cantonul Zürich, două camere active din 2025 au adus aproape 700.000 de franci elvețieni într-un prim an incomplet, iar la o amendă de aproximativ 100 de franci pe abatere, sistemul ar putea ajunge la circa 1,9 milioane de franci elvețieni pe an.
