Un tronson experimental de 100 de metri de cale ferată, lângă stația Buttes din cantonul Neuchâtel, a trecut testul esențial: producție de energie și trafic feroviar simultan. Între 20 mai 2025 și iunie 2026, cele 48 de panouri fotovoltaice montate între șine au generat 16 MWh. În același interval, peste 11.000 de trenuri au circulat peste instalație fără a-i afecta sistemul sau traficul feroviar.
Practic, o instalație cu o putere totală de 18,2 kW, compusă din panouri de 380 W fiecare, a livrat energia anticipată de calculele inițiale, atingând un factor de capacitate de 10%. Acest randament nu este spectaculos comparativ cu un parc fotovoltaic clasic, bine orientat. Totuși, comparația pertinentă este alta: se produce energie dintr-un spațiu care, până acum, nu avea nicio funcție energetică și care nu necesită teren separat, parcări sau acoperișuri dedicate.
Pentru cei interesați de infrastructura care poate susține electrificarea transportului, miza este clară. Dacă un sistem precum acesta funcționează un an întreg între șine, sub trafic constant și fără probleme de fiabilitate, el devine o sursă locală de energie viabilă pentru rețelele feroviare electrificate și, prin extensie, pentru infrastructura de încărcare din proximitate. Datele publicate nu precizează câți kWh ar ajunge direct în stațiile pentru mașini electrice, dar demonstrează că infrastructura de transport poate genera o parte din energia pe care o consumă.
Inginerii implicați în proiect au rezumat rezultatul simplu:
„Locul montării lor nu s-a dovedit problematic, ci genial de potrivit.”
Curățarea și mentenanța, teste definitorii
O întrebare legitimă era dacă panourile așezate între șine nu se vor umple rapid de praf, nisip sau reziduuri aduse de trafic. Însă testul din Buttes, cantonul Neuchâtel, a revelat un aspect neașteptat: curenții de aer generați de trecerea trenurilor au acționat ca un mecanism natural de curățare, împiedicând acumularea murdăriei pe suprafața panourilor.
A doua problemă practică este și mai importantă pentru orice administrator de infrastructură: cât de repede se poate interveni în caz de reparații la calea ferată. Aici, sistemul Sun-Ways a fost conceput explicit pentru exploatare, nu doar pentru demonstrație. O secțiune de trei panouri poate fi demontată în doar 10 minute, un detaliu semnificativ, mai ales pe liniile unde fereastra de lucru este scurtă și costisitoare.
Această caracteristică face diferența între o idee interesantă și o soluție ce poate fi inclusă în planuri de investiții. Potrivit Libertatea, proiectul a înregistrat nu doar o producție electrică conform estimărilor, ci și un comportament stabil sub trafic, reducând una dintre rezervele tehnice majore legate de montajul între șine.
La scară națională, Elveția estimează 1 TWh pe an
Dacă toți cei 5.230 km de cale ferată din Elveția, excluzând tunelurile și zonele permanent umbrite, ar fi echipați cu astfel de panouri, producția anuală ar putea ajunge la 1 TWh. Ca reper, această cantitate ar acoperi 2% din consumul național și echivalentul necesarului energetic pentru 300.000 de gospodării.
Procentul de 2% poate părea modest la prima vedere. Dar, pentru infrastructură, este o cifră relevantă: energia provine dintr-o suprafață existentă, fără exproprieri și fără impactul vizual al proiectelor solare clasice. Pentru mobilitatea electrică, ideea este pertinentă tocmai fiindcă energia ar fi produsă aproape de coridoarele de transport, unde consumul este deja mare și unde rețeaua va fi solicitată tot mai mult.
Contextul european sprijină această direcție. Piața europeană a autoturismelor electrice a crescut cu 43% în mai, depășind ritmul pieței totale și segmentul cu motoare termice. Astfel, presiunea nu mai este doar de a lansa modele noi, ci și de a asigura mai multă energie curată pentru acestea.
Franța a semnat deja un contract; Italia și Asia urmăresc proiectul
Pe lângă testul elvețian, interesul extern este un semnal important. Operatorul feroviar francez SNCF a semnat un contract de colaborare pentru a analiza implementarea unor secțiuni similare în Franța. Operatorul italian RFI și companii din Coreea de Sud și Indonezia și-au manifestat, de asemenea, interesul pentru tehnologie.
Acest lucru nu înseamnă că există deja un calendar de extindere la scară mare în toate aceste piețe. Informațiile disponibile până acum indică un interes formal și, în cazul Franței, un pas concret de analiză contractuală. Nu a fost anunțat încă un cost estimat pentru instalarea și mentenanța la nivel național, nici pentru Elveția, nici pentru alte țări. Fără aceste cifre, nu se poate evalua competitivitatea soluției față de panourile montate convențional.
Însă semnalul de piață este clar: testul nu mai este privit ca o simplă curiozitate inginerească. Dacă operatori mari de infrastructură feroviară analizează aceeași idee, discuția se mută de la „se poate?” la „unde merită implementată prima dată?”. Pentru rețelele de transport și pentru ecosistemul vehiculelor electrice, răspunsul va veni probabil din zonele unde liniile feroviare, stațiile și coridoarele rutiere se intersectează și pot consuma local energia produsă.
Un fapt important pentru faza următoare rămâne: segmentul de test de lângă Buttes, cantonul Neuchâtel, a trecut un an întreg de exploatare, a livrat 16 MWh și a rămas intact după trecerea a peste 11.000 de trenuri.
