Un judecător federal din Georgia a decis că General Motors, serviciul său OnStar și brokerii de date LexisNexis și Verisk trebuie să răspundă în instanță acuzațiilor de interceptare ilegală. Procesul vizează presupusa vânzare a datelor de condus a 16 milioane de șoferi, realizată fără consimțământul acestora.
Judecătorul districtual Thomas Thrash a emis o ordonanță de peste 200 de pagini prin care a menținut acuzațiile federale de interceptare, deși a respins 29 din cele 65 de capete de acuzare din plângere. Decizia permite continuarea procesului în care se susține că GM a folosit dispozitivele de asistență la bordul mașinilor pentru o operațiune masivă de colectare a datelor. Informațiile erau ulterior vândute firmelor de date pentru asigurări, care le transmiteau asigurătorilor, ducând la creșterea primelor pentru șoferi.
Acuzațiile de interceptare merg mai departe
Judecătorul Thrash a respins argumentul inculpaților, care susțineau că plângerea de 627 de pagini este prea vagă pentru a continua. El a scris că reclamanții au îndeplinit toate elementele necesare pentru o plângere federală de interceptare ilegală, conform Legii Federale privind Interceptările (Federal Wiretap Act). Datele transmise constituie comunicări electronice protejate, iar aspectele legate de consimțământ și rolul GM în lanțul informațional nu pot fi soluționate fără o investigație amănunțită.
Instanța a confirmat că există suficiente dovezi pentru ca procesul să continue. „Fapte suplimentare intercalate în plângerea modificată arată, de asemenea, că GM era conștientă de complicațiile care apar din sifonarea datelor consumatorilor și s-a angajat oricum în această conduită”, a confirmat judecătorul Thrash. „Doar pe baza acestor fapte, reclamanții și-au îndeplinit obligația în cadrul plângerii modificate pentru a supraviețui acestui argument.”
De ce a eșuat apărarea General Motors
Apărarea a argumentat că datele de condus sunt publice, deoarece șofatul are loc pe drumuri publice. Avocații GM au susținut că acuzațiile de interceptare necesită ca o terță parte să intercepteze comunicațiile dintre două părți în timp real. Potrivit acestora, compania era o parte intenționată a transmisiilor de date, nu un interceptor.
„Nicio instanță nu a aplicat vreodată Legea Federală privind Interceptările în acest mod”, a argumentat avocatul David Balser de la King & Spalding în timpul unei audieri din 2025. „Nu contează dacă reclamanții știau că comunică cu GM sau au consimțit la acest lucru. Ceea ce contează este că GM a fost o parte a comunicării.” Judecătorul Thrash nu a fost de acord cu această interpretare.
OnStar, un instrument de asistență sau de supraveghere?
Judecătorul a menținut și plângerea reclamanților în baza Legii privind Comunicațiile Stocate (Stored Communications Act). El a decis că, pe baza acuzațiilor, se pare că GM, și nu șoferii, controla în mare parte operațiunile și funcțiile de stocare ale dispozitivelor OnStar. Faptele necesare pentru o determinare finală vor fi probabil dezvăluite în timpul investigației.
Avocatul reclamanților, Roy E. Barnes, a argumentat că serviciul OnStar a fost prezentat ca un instrument de asistență pentru șoferi, nu ca un sistem de supraveghere. „Este vorba despre dreptul pe care îl ai de a conduce o mașină fără a fi spionat și fără ca cineva să facă bani de pe urma acestui spionaj”, a declarat Barnes.
Detalii despre procesul colectiv
Acțiunea colectivă a fost depusă în urmă cu aproape doi ani în Districtul de Nord al Georgiei, după ce un complet judiciar a combinat cazuri similare din California, Florida, Michigan, New York și Pennsylvania. Plângerile acuză GM și OnStar că au colectat cantități uriașe de date despre obiceiurile de condus ale consumatorilor prin intermediul dispozitivelor de la bord. Aceste informații ar fi fost vândute către LexisNexis și Verisk, care le-au transmis companiilor de asigurări pentru a majora primele.
Pe lângă acuzațiile de interceptare, judecătorul Thrash a refuzat să respingă plângerea privind îmbogățirea fără justă cauză și a acordat doar o respingere parțială pentru acuzațiile de încălcare a vieții private, conspirație civilă și încălcarea Legii privind Raportarea Corectă a Creditului (Fair Credit Reporting Act). Au fost respinse în totalitate acuzațiile formulate în baza Legii privind Frauda și Abuzul Informatic, Legii privind Confidențialitatea Consumatorilor din California, precum și alte plângeri bazate pe legi de stat. Norman Siegel, co-avocat principal al reclamanților, a declarat că aceștia sunt „dornici să avanseze cazul în numele clasei.”
