Electrificarea flotelor auto din România a ajuns o decizie de matematică, bazată pe costul total de utilizare și pe leasingul operațional, nu pe prețul de listă al mașinii.
Spre deosebire de o achiziție clasică, unde compania rămâne expusă direct la revânzare, leasingul operațional mută riscul valorii reziduale la finanțator. Aici este miza mare la electrice: valoarea de revânzare este mai greu de estimat decât la un model termic, din cauza schimbării rapide a tehnologiei bateriilor și a prețurilor în scădere la modelele noi.
TCO-ul include mai mult decât rata de leasing
Pentru o firmă, asta schimbă complet ordinea calculelor. TCO, adică costul total de utilizare, nu înseamnă doar rata de leasing. În calcul intră energia, mentenanța, anvelopele, asigurarea, timpul pierdut la încărcare și valoarea reziduală. Dacă una dintre aceste linii este ignorată, o inițiativă gândită pentru reducerea emisiilor poate ajunge un cost greu de recuperat.
Un contract de leasing pe termen mai lung poate amortiza mai bine prețul inițial mai mare al unei mașini electrice. Dar avantajul apare doar în anumite condiții de exploatare. Potrivit Libertatea, calculul TCO rămâne favorabil când vehiculele au trasee zilnice previzibile și pot fi încărcate la sediu sau acasă. Când flota depinde de stații publice rapide, avantajul scade din cauza tarifelor mai mari și a timpului pierdut la încărcare.
Aici se vede diferența dintre o electrică potrivită pentru flotă și una pusă prea devreme într-un ciclu de lucru nepotrivit. O mașină care rulează pe trasee scurte și repetitive poate valorifica mai bine costul energiei și programarea încărcării. În schimb, un vehicul trimis constant la încărcare publică rapidă adună costuri suplimentare care pot eroda exact economia pe care compania o urmărea.
Flote Auto, publicație de specialitate care analizează costurile și tendințele din mobilitatea corporativă, arată că electrificarea completă a unei flote peste noapte nu este realistă în România. Motivele sunt concrete: infrastructură inegală, prețuri mari și lipsă de experiență. În același timp, amânarea este descurajată de costurile cu combustibilul și de regulile europene, ceea ce împinge companiile spre o tranziție mai disciplinată, nu spre o frână totală.
Tranziția în etape reduce riscul în flotă
Tranziția recomandată este în etape. Mai întâi intră în electrificare mașinile care fac trasee scurte și predictibile. Apoi vin cele care se pot încărca la sediu sau acasă. Restul flotei rămâne pentru ultima fază, când compania are deja experiență de operare și o imagine mai clară asupra costurilor reale.
Pentru un antreprenor sau un manager de flotă, semnalul practic este simplu: dacă profilul de utilizare nu este stabil și încărcarea depinde frecvent de stații rapide publice, avantajul unei electrice trebuie verificat mult mai strict în TCO. Iar dacă există trasee repetitive și posibilitate de încărcare controlată, leasingul operațional devine scutul care limitează riscul de devalorizare.
De mâine, companiile care vor să electrifice fără să își asume o lovitură la revânzare au un filtru clar: încep cu mașinile cele mai ușor de pus în regim previzibil, le trec prin TCO complet și lasă riscul valorii reziduale în sarcina finanțatorului, nu în bilanțul propriu.
