# Ce trebuie să conțină polița de asigurare și ce obligații există la plata primei și la cererea despăgubirii > Articolul 2.201 din Codul civil stabilește conținutul poliței de asigurare, inclusiv riscurile acoperite, primele și perioada răspunderii asigurătorului. Publicat: 8 octombrie 2026, 09:15 · Actualizat: 8 octombrie 2026, 09:15 · Autor: Mihai Ionescu · Categorie: [Economie](https://getpony.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://getpony.ro/ce-trebuie-sa-contina-polita-de-asigurare-si-ce-obligatii-exista/ · Publicație: Get Pony ![Completarea unei polițe de asigurare](https://getpony.ro/wp-content/uploads/2026/10/polita-de-asigurare-1024x676.jpg) **Asiguratul are dreptul să primească informații despre contract înainte să îl încheie și pe întreaga durată a acestuia. Articolul 2.238 din Codul civil pune această obligație în sarcina asigurătorilor și a împuterniciților lor. Informarea privește atât alegerea și încheierea asigurării, cât și perioada în care contractul produce efecte.** ## Polița trebuie să precizeze acoperirea și plățile asumate Verificarea documentului începe cu elementele obligatorii stabilite de articolul 2.201 din Codul civil, potrivit [Portalului legislativ](https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/304560). Polița trebuie să cuprindă cel puțin: - Numele sau denumirea și domiciliul ori sediul părților contractante, precum și numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract. - Obiectul asigurării, adică ceea ce este asigurat prin contract. - Riscurile asigurate, pentru care se acordă acoperire. - Momentul începerii și momentul încetării răspunderii asigurătorului. - Primele de asigurare, adică plățile datorate pentru asigurare. - Sumele asigurate înscrise în contract. Încheierea contractului se constată prin polița de asigurare sau prin certificatul emis și semnat de asigurător. Există și posibilitatea unei note de acoperire, document care trebuie emis și semnat de brokerul de asigurare. ## Contractantul își asumă plata primei Articolul 2.199 stabilește obligațiile celor două părți: contractantul asigurării sau asiguratul plătește prima, iar asigurătorul se obligă să achite o indemnizație dacă se produce riscul asigurat. Destinatarul acestei plăți poate fi, după caz, asiguratul, beneficiarul asigurării sau terțul păgubit. Contractantul poate încheia asigurarea pentru un risc care privește o altă persoană ori bunurile sau activitățile acesteia. În această situație, el își asumă față de asigurător plata primei, chiar dacă protecția contractului privește persoana respectivă, bunurile sau activitățile ei. Dacă părțile nu au convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciților acestuia. Tot în lipsa unei convenții contrare, asigurătorul poate rezilia contractul dacă primele nu sunt achitate la scadență. Acesta trebuie să informeze asiguratul despre consecințele neplății la termen. Asigurătorul are și dreptul să compenseze primele datorate până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu indemnizația cuvenită asiguratului sau beneficiarului. Compensarea înseamnă că sumele datorate pentru prime pot fi scăzute din indemnizația de plătit. ## Informațiile esențiale despre risc se declară în scris La încheierea asigurării, persoana care o contractează trebuie să răspundă în scris întrebărilor formulate de asigurător. Articolul 2.203 o obligă să declare și informațiile sau împrejurările pe care le cunoaște și care sunt esențiale pentru evaluarea riscului. Obligația privește, prin urmare, și aceste împrejurări cunoscute, pe lângă răspunsurile la întrebările primite. Dacă împrejurările esențiale se modifică în timpul contractului, asiguratul trebuie să comunice schimbarea în scris asigurătorului. Această obligație continuă pe durata executării contractului. Declarațiile inexacte sau ascunderea cu rea-credință a unor împrejurări pot atrage nulitatea contractului, potrivit articolului 2.204. Condiția este ca informațiile respective, dacă ar fi fost cunoscute, să fi determinat asigurătorul să refuze contractul ori să îl încheie în alte condiții. Regula se aplică inclusiv atunci când declarația sau omisiunea nu a influențat producerea riscului asigurat. Dacă declarația inexactă sau reticența este constatată înainte de producerea riscului asigurat, asigurătorul poate menține contractul și solicita majorarea primei. El poate, de asemenea, să rezilieze contractul la împlinirea a 10 zile de la notificarea primită de asigurat. În acest caz, îi restituie asiguratului partea din primele plătite aferentă perioadei în care asigurarea nu mai funcționează. ## Evenimentul asigurat trebuie anunțat în termenul contractual După producerea riscului, asiguratul trebuie să îl comunice asigurătorului în termenul prevăzut în contract, conform articolului 2.207. Comunicarea poate fi făcută și către brokerul de asigurare, care are apoi obligația să o transmită asigurătorului în termenul contractual. Nerespectarea obligației de comunicare îi permite asigurătorului să refuze indemnizația dacă, din acest motiv, nu a putut determina cauza evenimentului și întinderea pagubei. Condiția privește imposibilitatea de a stabili aceste elemente ca urmare a neanunțării în termen. În asigurarea de bunuri, contractul poate prevedea și obligația asiguratului de a lua măsuri pentru limitarea pagubelor după producerea riscului. Aceste măsuri se iau potrivit împrejurărilor, pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate. Asigurătorul poate verifica și modul în care bunul este întreținut, în condițiile stabilite contractual. ## Partea necontestată a indemnizației se plătește înaintea soluționării disputei Articolul 2.208 obligă asigurătorul să plătească indemnizația în condițiile contractului. Dacă apare o neînțelegere asupra valorii acesteia, partea necontestată trebuie achitată înainte ca disputa să fie rezolvată prin înțelegerea părților sau de instanță. Pentru asigurările de bunuri și de răspundere civilă, în cazurile stabilite prin contract, indemnizația nu este datorată dacă riscul a fost produs intenționat de asigurat, de beneficiar sau de un membru al conducerii persoanei juridice asigurate care acționează în această calitate. La asigurarea de bunuri, părțile pot stabili o franșiză: partea pentru care asiguratul rămâne propriul asigurător și pentru care compania nu este obligată să achite despăgubire. Dacă același bun are mai multe asigurări, fiecare asigurător plătește proporțional cu suma asigurată și în limita ei. Totalul încasat nu poate depăși prejudiciul efectiv care rezultă direct din riscul asigurat. ## Despăgubirea de răspundere civilă se plătește direct persoanei prejudiciate în măsura în care asiguratul nu a despăgubit-o În asigurarea de răspundere civilă, articolul 2.223 prevede acoperirea prejudiciului pentru care asiguratul răspunde legal față de alte persoane, precum și a cheltuielilor făcute de acesta în procesul civil. Persoana păgubită poate chema asigurătorul în judecată în limitele obligațiilor care îi revin prin contract. Dacă legea nu prevede altfel, despăgubirea se stabilește prin convenția dintre asigurat, persoana prejudiciată și asigurător. În lipsa unei înțelegeri, valoarea se stabilește prin hotărâre judecătorească, potrivit articolului 2.225. Articolul 2.226 prevede plata direct către persoana prejudiciată, în măsura în care aceasta nu a fost deja despăgubită de asigurat.